Sunteți aici: » Proiecte » Proiecte UE » Reabilitare Castel Mikó din Olteni » Descrierea obiectivului și a lucrărilor din proiect
Descrierea obiectivului și a lucrărilor din proiect
Vineri, 7 august 2026
|
Proiect:
|
REABILITARE CASTEL MIKÓ
|
|
Beneficiar:
|
U.A.T. JUDEȚUL COVASNA
|
|
Componenta PNRR
|
C11 – Turism și cultură
|
|
Investiția
|
I1 – Promovarea celor 12 rute turistice/culturale
|
|
Apel de proiecte
|
NR. 1, Pilonul IV. Coeziunea socială și teritorială
|
|
Obiectivul principal al proiectului
|
Restaurarea Castelului Mikó din Olteni, precum și promovarea acestuia prin includerea în una din cele 12 Rute turistice stabilite la nivel național – Ruta curiilor din Transilvania
|
Descrierea Castelului Mikó
Castelul Mikó din Olteni este una dintre cele mai importante și cele mai bine prezervate mărturii ale arhitecturii clasiciste târzii din Transilvania.
Conform inscripției pe piatră de deasupra intrării principale a clădirii, Castelul Mikó a fost construit în anii 1820 și finalizat în 1827 în stil Empire, cel care a ridicat și finalizat construcția fiind contele Miklós Mikó Jr.(1783–1839), membru al unei vechi familii nobiliare de origine secuiască, documentată încă din secolul al XII-lea.
Săpăturile arheologice atestă faptul că ansamblul de clădiri s-a construit pe zidurile unui castru militar roman din jurul secolelor II-III d. Hr. Totodată conform legendei monumentul a fost realizat din pietrele unei fostei cetăți medievale Herecz aflate în apropiere.
Conform istoricului de artă Károly Bugár-Mészáros, proprietarul castelului din Olteni a dorit să construiască o replică a Palatul Élysée din Paris –- fosta reședință a lui Napoleon, astfel a luat naștere replica transilvăneană. Asemănările se remarcă în special la profilul fațadei principale și al acoperișului, respectiv la planul clădirii.
Edificiul – în stil Empire, cu un singur nivel, din piatră și cu acoperiș dublu din țigle – are în total 11 încăperi, cu o sală centrală reprezentativă și câte 5 camere în cele 2 aripi, dar și 3 pivnițe. Castelului i-a fost alipită apoi o nouă aripă pe partea nordică cu 6 încăperi (bucătărie, garderobă, 2 toalete, camera de oaspeți, respectiv salonul de bibliotecă).
Întreaga moșie cuprindea o livadă și o grădină cu legume, seră încălzită pentru fructe exotice, un parc englez cu fântână arteziană, o curte cu grajduri, atelierul fierarului, dar și o mică insulă amenajată pe râul Olt, unde s-a construit o clădire pentru baie.
Particularitatea castelului din Olteni constă în faptul că încăperile sale sunt decorate cu o serie de picturi murale realizate după un program iconografic unitar, păstrate într-o stare relativ bună. Frescele au fost realizate imediat după finalizarea castelului, la începutul anilor 1830 și sunt atribuite unui maestru local „bun la toate” Péter Bodor, un renumit constructor de orgă și de fântâni arteziene cântătoare.
Picturile murale se împart tematic în două mari grupuri: apartamentele masculine sunt decorate cu scene din războaiele napoleoniene și vederi ale orașelor europene, iar apartamentele feminine cu scene idilice din viața cotidiană. Sala Mare a castelului este împodobită cu scene de vânătoare, o activitate preferată a aristocrației contemporane și o temă de reprezentare foarte populară. Alegerea subiectelor reflectă fidel gusturile și interesele comanditarului, contele Miklós Mikó (al VIII-lea), însă pentru realizarea picturilor au fost folosite ca model gravuri și picturi răspândite în secolele XVII–XVIII. Unele compoziții sunt încadrate iluzionist – cu balustrade, coloane și ghirlande pictate – creând impresia că scenele se desfășoară privite de pe o terasă.
După moartea contelui Miklós Mikó (al VIII-lea), castelul din Olteni a fost moștenit de fiica sa, contesa Eszter Mikó, și de soțul acesteia, contele Benedek Mikes (al IV-lea). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, castelul a ajuns în mâinile unor arendași, iar în 1931 a fost cumpărat de un comerciant sas din Brașov (Brassó), Emil Schmutzler, de la Endre Pejacsevich-Mikó, care locuia la Alsóludnya, în comitatul Nógrád. Emil Schmutzler și soția sa, Erna Müller au fost ultimii proprietari ai castelului înaite de naționalizare.
După naționalizare castelul a găzduit timp de mai mulți ani tabere de pionieri, iar din 1973 a funcționat aici o școală ajutătoare pentru copii defavorizați.
După căderea regimimului comunist moștenitorii lui Emil Scmutzler din Germania Ingeborg Pildner von Steinburg și Georg Emil Schmutzler, au solicitat retrocedarea castelului și au devenit proprietarii acestuia în 2007, oferindui spre cumpărare autorităților locale.
În prezent castelul este deținut de Consiliul Local Bodoc și Consiliul Județean Covasna, fiind achiziționat în anul 2014. Școala Specială s-a mutat din castel în 2021, iar castelul a fost reabilitat între 2023-2026.
Lucrările de reabilitare au fost finanțare de către Uniunea Europeană prin PNRR și bugetul local al Județului Covasna.
Prin reabilitare edificiul a fost supus următoarelor intervenții:
-
înlocuire elemente de șarpantă deteriorate și; refacere învelitoare țiglă ceramică;
-
restaurare bolți subsol și demisol, curățire zidărie de piatră, cărămidă; rostuiri cu mortare pe bază de var;
-
lucrări de tinichigerie (burlane, jgheaburi);
-
refacere tencuieli interioare; restaurare – conservare elemente de piatră la arce, bolți; refacere tencuieli exterioare.
-
executare zugrăveli la interior și exterior;
-
refacere pardoseli la nivelul parterului, subsolului și demisolului; refacere pardoseli de parchet și piatră;
-
restaurare tâmplărie ferestre și uși, lambriuri și alte elemente din lemn;
-
executare amenajare teren sub supraveghere arheologică;
-
refacere instalații electrice, sanitare, termice, detecție și alarmare la incendiu;
-
lucrări de restaurare și conservare picturi murale.
Accesul la castel pe cale rutieră se face direct prin DN12, dar se poate ajunge în locație și pe bicicletă sau la pas. De asemenea, obiectivul este accesibil și pe cale feroviară, astfel că cea mai apropiată gară se află în localitatea Bodoc, la doar 4,5 km.
Consiliul Județean Covasna